Numele meu este Gheorghe Dmitrenko. La momentul actual, lucrez în proiectul Mteam, care se ocupă de controlul calității produselor IT, prescurtat QA (Quality Assurance). Sunt economist de profesie, am studiat la ASEM, am chiar și diplomă de masterat în economie, care, din păcate, nu mi-a fost de folos. Părinții au insistat să fac știință, dar cu timpul mi-am dat seama că economia nu este ceea ce vreau să fac.

Am lucrat o vreme la firme mici în calitate de vânzător, iar la ultima am devenit manager cu 10 subalterni. Această experiență m-a ajutat să înțeleg multe, dar pe atunci nu vedeam perspective mari pentru mine în Moldova. Da, ca și mulți alții, planificam să emigrez. Am avut ocazia să plec în Germania, dar m-am răzgândit pentru că aici erau rudele și prietenii mei. E un aspect foarte important pentru mine. Acum înțeleg că am luat decizia corectă.

Din punct de vedere istoric, toți prietenii mei erau în IT. Doi dintre ei lucrau în aceeași companie, unde recrutau testeri și mi s-a oferit să-mi încerc norocul în acest domeniu. Direcția a fost nouă, interesantă și bine plătită. Am încercat și mi s-a lipit de suflet. La drept vorbind, a trebuit să învăț bine materialul și să asimilez o cantitate mare de informații pentru a înțelege cu ce lucrez. Am finalizat instruirea și, după cum se subînțelege deja, prietenii m-au invitat la Grafit Holding :) Lucrez aici de 5 ani deja, inițial ca tester, iar acum QA (Quality Assurance).

Diferența este în profunzimea verificării și responsabilității. Primul verifică vizual interfața pentru a depista eventuale erori sau neajunsuri și informează dezvoltatorul despre acestea. QA este la un nivel mai profund, lucrând direct cu codul, găsește și remediază defecte, oferă soluții, controlează remedierea erorilor și acționează ca intermediar între dezvoltator și utilizator și, uneori, client. QA este responsabil pentru calitatea produsului final - ceea cu ce vor lucra oamenii. Prin urmare, avem o responsabilitate foarte mare - pot exista riscuri materiale, dar și de altă natură.

Probabil datorită faptului că mi-a plăcut mereu să fiu în mișcare și-mi era greu să stau fără treabă. Fac sport încă din clasa I, mai exact înotul, timp de 3 ani. Apoi am decis să încerc taekwondo, baschet. Dar eram îndrăgostit de luptele marțiale. Mi-a plăcut procesul în sine, atmosfera și tehnicile de luptă. Mergeam la sală să trag la greu din fiare pentru a-mi îmbunătăți starea fizică generală. Însă a trebuit să renunț la luptă, pentru că trebuia să aleg: studiile sau sportul. Și normal că studiile au câștigat, dar nu pentru mult timp. Tânjeam după sport, așa că atunci când colegul meu de clasă mi-a propus să mergem la sală, n-am ezitat o secundă. Și iată că de 12 ani duc un mod sănătos de viață. Mă descurc bine la acest capitol, dar nu tind să particip la campionate și să câștig medalii. Îmi stabilesc obiective, mă bucur de proces și mă antrenez din plăcere.

În primul rând, e un schimb de activitate: la Grafit lucrez cu capul, iar la sală cu corpul. Fac abstracție de la sarcinile pe care le am. În al doilea rând, este reacția oamenilor la forma mea fizică, care vin și mă întreabă cum am reușit acest lucru și ce trebuie să facă să obțină același rezultat. Nu mă consider un guru în domeniu, dar mă pricep bine la acest subiect și știu cum să „cresc" fără să-mi fac rău. Desigur, acest lucru mă stimulează și îmi gâdilă orgoliul. În al treilea rând, mă motivează succesele celor pe care i-am ajutat. Acum cinci ani, un coleg de serviciu era abia la început de drum și m-a întrebat cum să se antreneze corect. Și a avut un mare succes, depășindu-mă chiar în mai multe aspecte. Acum el îmi dă sfaturi :)

Adevărat, dar parțial. Mult depinde de mediu și de însăși persoana. Există oameni care stabilesc tendințele. Era un tip la noi care s-a dedicat alpinismului mult timp, apoi a făcut înot performant, iar acum este pasionat de parașutism. O parte din echipa departamentului IT, inclusiv eu, aveam dorința să sărim cu parașuta și anul trecut ne-am îndeplinit visul. A fost grozav, mai vreau! Nouă la fel ne plac sporturile și extreme-ul!

Iar stereotipurile au apărut în vremurile în care programatorii vechi experimentați studiau limbaje la nivel scăzut și lucrau direct cu cipurile. Însușirea unui astfel de material necesită mult timp și efort și nu mai era timp pentru altceva. Există și persoane care sunt de acord cu acest mit, conform observațiilor mele, sunt specialiști excelenți în IT, care sunt pur și simplu pasionați de programare atât de mult, încât sportul și chiar familia trec pe planul doi.

Acum situația s-a schimbat: limbajele de programare au devenit mai ușor de învățat, iar oamenii au timp să se gândească la ei înșiși. O mulțime de specialiști în IT se antrenează la sala de sport în care mă antrenez și eu. Sunt și halterofili, și boxeri. Pare a fi o muncă mentală, dar după muncă mergi și lovești pe cineva la cap sau o primești tu cu toată forța :)

Da, cu siguranță. Stresul constant la locul de muncă este obositor și îmi doresc alte emoții, pe care le primesc în timpul antrenamentelor, deoarece înotul, alergatul, antrenamentele de forță îmi permite să-mi relaxeze mintea și s-o restartez. Printre altele, sportul ajută la mobilizare și concentrare. Înțelegi că trebuie să faci totul într-o anumită ordine, secvență și timp. La fel e și la locul de muncă.

1. Îmi place să analizez date. Am realizat acest lucru în timp ce studiam la ASEM. Acolo am studiat indicatorii economici, iar în QA analizez și găsesc puncte slabe în codul altcuiva.
2. Este interesant. IT-ul este în continuă dezvoltare și, dacă vrei să fii profesionist, nu ai dreptul să fii rigid sau să bați pasul pe loc. Trebuie să înveți în mod constant.
3. În domeniul tehnologiei informaționale lucrează mulți oameni interesanți. Am întotdeauna despre ce să vorbesc cu ei și de la care învăț multe, și nu numai ce ține de profesie.

Iar munca la Grafit Holding îmi place datorită oportunităților și a echipei grozave. IT este o sferă bine plătită. Datorită acestui lucru, am reușit să-mi împlinesc visul din copilărie și să călătoresc în Islanda pentru a-i descoperi toată frumusețea cu ochii mei. Am fost în extaz! În plus, am reușit să vizitez și Spania, Italia, Monaco, Franța, Rusia.